se rotea nebunește la intrare
ușa îl privea cu aceeași rugină de la începutul adevărului
rostogolit printre dinți ca un cuvânt neiubit
gardurile înjurau verde obscen
absurdul fumat până la filtru

starea debusolată
specifică fluturilor de noapte
în trupurile cărora lumina se învârte fără milă
ne-a acoperit
până la ultimul perete

și cât de puțini ochi auzeau asta